De un an de zile în România au loc proteste de amploare împotriva Guvernului și Parlamentului.
Deciziile, ordonanțele, hotărârile și
legile pe care aceste instituții le elaborează încalcă drepturile omului, separația
puterilor în stat și legislația statelor civilizate, și, mai mult, sfidează
logica elementară și bunul simț.
Guvernul și Parlamentul, populate de
triburi de infractori și incompetenți, au deturnat bunul mers al țării, trădând
prin toate acțiunile lor poporul român.
Degradarea instituțiilor statului e un
fenomen scăpat de sub control care a ajuns în punctul de a pune în pericol
siguranța națională.
Instituțiile au fost deturnate de la
obiectivele lor prin corupție și incompetență la îndemnul grupurilor infracționale
aflate în conducerea partidelor de la putere.
De aceea, protestele sunt extinse și
împotriva partidelor politice, vinovații principali ai situației existente.
Mulți români intuiesc sau cunosc situația
dificilă a țării și încercă să se opună tăvălugului instituțional care distruge
societatea. Așa încât, recurg la diferite forme de protest pentru a trage un
semnal de alarmă asupra gravității problemelor din România.
Și partenerii externi ai României au atras
atenția asupra unor aspecte negative care conduc la deteriorarea societății.
Bineînțeles că, într-un stat cu adevărat
democratic, aceste multiple semnale ar fi fost mai mult decât suficiente pentru
Guvern și Parlament să reglementeze situația, părăsind traiectoria care duce la
degradarea țării.
Dar nu în România unde reprezentanții
instituțiilor statului amenință protestatarii cu amenzi, arestări, bătăi sau
privări de libertate și se iau la harță cu diverși oficiali străini.
Protestatarii, nemulțumiții și persoanele
cu simț civic sunt din ce în ce mai mulți, iar glasurile lor devin din ce în ce
mai puternice.
Dar, pentru că derbedeii de la conducere
și-au pierdut și elementarul bun simț, societatea civilă trebuie să se
organizeze mai bine ca să devină o forță de care să se țină cont.
Asociații civice nu mai sunt de ajuns
pentru a contracara acțiunile destructive ale celor de la putere.
Situația este din ce în ce mai dificilă și
soluțiile sunt puține.
* Mobilizarea persoanelor din toată țara
pentru proteste mari periodice este un demers greoi și anevoios. Presiunea
publică ar trebui exercitată în fiecare județ al țării, numai că mulți români
sunt adormiți și indiferenți așteptând întotdeauna să le pice ceva din ceruri.
* O grevă generală ar avea impactul
scontat. Dar sunt categorii socio-profesionale care dorm (profesorii) în timp
ce țara arde iar altele (în special cele de forță) sunt subordonate politic
datorită privilegiilor care le-au fost acordate.
* Declanșarea alegerilor anticipate de
către președintele apatic al țării pare imposibilă deși situația gravă din
România este un pericol la adresa securității naționale. Președintele în
funcție își dorește un nou mandat și nu are chef să se implice prea mult în
scandalurile politice care ar putea duce și la suspendarea sa. Oricum,
pasivitatea președintelui în anii de mandat care s-au scurs este de
notorietate.
* Alegerile sunt peste trei ani iar apariția
unui nou partid politic este imperios necesară și poate fi realizată într-un
timp scurt în toate județele țării, având în vedere că nemulțumirile sunt
exprimate într-o formă sau alta în toate zonele patriei. Bineînțeles că,
persoanele care fac parte din asociații, uniuni sau partide existente și doresc
o Românie modernă vor trebuie să renunțe la orgolii, să coopereze și să
acționeze ca un singur organism politic. Dar, în decurs de trei ani,
distrugerea țării va fi iremediabilă.
În concluzie: situația este gravă,
soluțiile sunt puține iar timpul nu mai are răbdare.
