România caraghioșilor

„Hai România!”

E frământată rău de tot România. Dă-i încolo, dă-i încoace. Parcă ar fi un aluat luat la pumni de gospodine care nu știu ce vor să facă dar vor să arate că sunt harnice. Din când în când, aluatul este presărat cu: agitație mare, gândire puțină și multă bădărănie.

„Trăiască tribunalul infractorilor!”

Statul de drept se clatină. Și nu pentru că a băut o sămăhoancă puturoasă ci, pentru că, politicienii puterii aflați pe cai mari se dau în stambă zilnic. Mai marii țării se simt încurcați de legile justiției care le restrâng libertatea de a fura cât vor, cum vor și când vor. Imunitate totală pe perioadă nedeterminată să fie, că de furat se găsește! Bineînțeles, politicienii vor să fie la cașcaval și nu la bulău care-i îngrozește.

„Cine e la putere are dreptul să fure că doar a câștigat alegerile.”

Aceasta e fraza preferată a unor jurnaliști, inițial câini de pază ai democrației care trebuiau să apere societatea civilă. Politicienii le-au dat acestora niște oscioare dulci de ros și i-au transformat în javre turbate de serviciu ale puterii care latră, aleargă și mușcă poporul.

„Hoția salvează România!”

Așa cântă și dansează de bucurie că țara e jefuită artiști veseli și zglobii, iubiți de popor ca și răposatul dictator, îmbrăcați în costume populare ca să arate că sunt patrioți. Dar ce mai contează dacă își primesc tainul de la politicienii corupți.

„Jos statul paralel!”

Așa urlă la himere politicienii bolșevici după ce și-au dat jos propriul guvern în urlete de mare victorie. Fac și un miting, uitând că sunt la „putere” și deci, neavând de ce, urlă că vor „puterea”. Când ai „puterea” trebuie să „guvernezi” nu să „protestezi”.

Da, e adevărat că ciuma roșie e paralelă cu guvernarea: bolnavii mor în spitale din cauza lipsei de medicamente și a mizeriei; în învățământ violențele și abandonul școlar au înflorit; prețurile cresc vertiginos; leul se prăbușește; partenerii strategici ai României sunt puși la zid; infrastructura e la pământ; românii pleacă pe capete din țară; evaziunea fiscală a companiilor a întrecut orice imaginație etc.

„Bolșevicii susțin monarhia!”

Bolșevicii atei, au descoperit că sunt credincioși, iar acum, constată brusc că sunt și monarhiști. După ce ani de zile au batjocorit casa regală în fel și chip, bolșevicii îl plâng pe rege. Decența a murit, dar la ce te poți aștepta din partea unor bădărani.

Pregătiri mari de miting fac bolșevicii:

- întocmesc liste cu persoanele care trebuie aduse la manifestație: slugoii de serviciu, puturoșii, profitorii, activiștii de partid, șantajabilii și idioții;

- fac chetă pentru transport, mici și bere;

- scriu lozinci „deștepte”: „Hoții strigă hoții!” și „Hoții susțin hoții!”;

- au compus și un cântec special: „Hai la lupta cea mare/ Puturoși, profitori și infractori să ne unim/ Și mafioților din țară cu sârg să le slujim!”

„Paralizia înalță România!”

Mulți membri ai partidului roșu privesc nedumeriți și pasivi spectacolul social grotesc oferit de un grup infracțional care a preluat conducerea. Deși nu au nimic în comun cu infractorii, din lașitate și ipocrizie nu vor să intervină în nici un fel pentru a ieși din această situație. Uită că dacă stau în aceeași cadă cu infractorii și mitocanii se vor împuți de nelegiuirile lor. Nu vor să se delimiteze și să-i dea afară din partid pe netrebnici. Le place noroiul social și „porceala” generalizată. Adio, responsabilitate și bun simț!

„Parlamentul este inima şi mintea națiunii!”

Ne explica președintele Senatului că „O națiune își poate pierde teritoriul, populația, capitala şi armata, dar rămâne vie și trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament!” Adică, 450 de oameni sunt totul, iar 20 de milioane de oameni sunt nimic! Ce neghiobie!

Tupeul a atins cote maxime. Șefii partidelor aflați la guvernare amenință că dacă nu vor fi lăsați să fure vor scoate România din N.A.T.O. și U.E. Iar cum lingușelile la adresa răsăritenilor se înmulțesc, n-ar fi de mirare ca într-o noapte, ca niște trădători autentici, politicienii aflați la putere să declare România gubernie rusească. Adică, Parlamentul poate face ce vrea chiar dacă nu mai reprezintă pe nimeni!

România nu poate trăi din lozinci.

Iubirea de țară presupune și sacrificii, nu numai privilegii.

Dar cum să le explici asta unor trădători?

România tricoloră

De ziua ei, pe 1 decembrie, România se îmbracă în straie tricolore, sărbătorind Marea Unire cu inima îndurerată din cauza sfâșierilor teritoriale și dezbinării populației.

România a fost fărâmițată de-a lungul vremurilor de prădătorii lacomi care și-au tot înfipt colții în prada bogată. Acum, arată ca un vitraliu neterminat, având bucățelele de sticlă desprinse unele față de altele.

De fiecare dată, pe 1 decembrie, România așteaptă cu speranță ca o mână providențială nevăzută să-i reconstituie chipul frumos de altădată.

Și de fiecare dată, speranțele ei se dovedesc a fi deșarte. Nici nu mai știe dacă mai are rost să spere și să aștepte ceva ce pare nerealizabil.

România a fost dezbinată de-a lungul vremurilor de poporul care nu are simțul identității.

Acum, poporul se comportă ca niște populații aflate în competiție existențială unele față de altele și care s-au refugiat pe unde au apucat.

De fiecare dată, pe 1 decembrie, România așteaptă cu sufletul la gură ca românii să se deștepte și să-și croiască un destin ca mare popor.

Și de fiecare dată, speranțele ei se dovedesc a fi înșelate. Nici nu mai știe dacă să mai aibă încredere în promisiunile românilor.

România se află la răscruce. Nu știe cum și-ar putea continua mersul greoi prin istorie. Puterile par să o părăsească pe zi ce trece. E tot mai obosită și îngândurată. Purtând povara unui destin potrivnic, răsuflă tot mai greu și inima-i bate din ce în ce mai tare. Privirea-i este încețoșată, mâinile-i tremură nesigur, dar realizează că tot ceea ce i se întâmplă este o mare încercare. E încercarea vieții ei atât de chinuite. Știe că trebuie să treacă de acest prag, să intre pe ușa încrederii de sine pentru a-și împlini destinul.

România s-a oprit din drum să vadă cu cine poate continua. Își privește critic românii să vadă dacă sunt ai ei sau nu. Și vede multe. Poate prea multe. Dar, a lăsat emoțiile de-o parte și își numără fii și fiicele. Caută prin fiecare colț al ei, caută și peste hotare. Nimeni nu scapă necercetat.

Vântul suflă ușor, vrând parcă să aline rănile României. Măcar atâta mângâiere să aibă și ea. Privirea-i devine sclipitoare și ageră. Vede acum și cele bune și cele rele. Îi vede și pe cei vrednici și pe cei potrivnici. Vălurile iluziei, înșelătoriei și prefăcătoriei au căzut.

Își vede toți românii la propria-i sărbătoare. Sunt împărțiți deja: populațiile și poporul.

Populațiile acționează doar în interesul lor, nemaiavând o identitate națională și nepăsându-le de România: dregătorii cei înalți înnegriți de faptele nedemne; formaliștii în costume orbiți de mândrie; paraziții nesătui dependenți de chiolhanuri; șmecherașii autodeclarați descurcăreți; neaveniții cocoțați pe funcții cu ajutorul pilelor, cunoștințelor și relațiilor; autosuficienții care își văd doar interesul lor; indiferenții care acționează ca și cum n-ar mai avea țară; infractorii care dau lecții de viață; trădătorii care se mândresc cu distrugerea țării.

Poporul își iubește patria și se străduiește să acționeze în interesul României: are obiective mărețe; respectă normele sociale; dă dovadă de civism; se implică în viața socială; contribuie la dezvoltarea comunității; dorește o țară modernă.

După ce i-a trecut în revistă pe toți, România surâde. E pentru prima dată după mulți ani. Și-a dat seama că nu este singură. Mai are fii și fiice. Nu mulți ce-i drept, dar, cel puțin, nu este singură. Acum își poate continua drumul. Are pentru cine și are pentru ce.

La mulți ani, România!