Fascinația puterii absolute a virusat o mare parte a persoanelor care ocupă funcții de conducere din România. Indiferent de importanța poziției deținute, persoanele respective se cred un fel de zei emanați din absolutul divin.
Așa încât, ei se consideră îndreptățiți să
fie deasupra legilor, regulamentelor și contractelor. În cazul lor, toate
acestea nu se aplică, ei înșiși fiind excepțiile permanente și imuabile.
Când vorbesc ei toți ceilalți trebuie să
tacă. Numai ei au dreptul la opinie. Doar din ei țâșnește izvorul înțelepciunii
profunde.
Ei pot să facă orice doresc cu resursele
pe care le au la dispoziție. Acești conducători se cred lorzii domeniilor.
Fiind atât de speciali, și-au croit haine pline
de aroganță, dispreț și lehamite față de talpa țării.
Vă puteți imagina cum arată adunările la
care participă acești conducători? Cum stau mândri în jilțurile lor? Cum se
privesc cu admirație deosebită?
Bineînțeles că aceste adunări nu au numai
scopul dezmățului grotesc. Ele sunt și un incubator de idei mărețe.
Așa a apărut conceptul de stat mafiot: din
necesitatea de a uni grupurile răzlețe ale conducătorilor care prăduiau așa de
capul lor.
Și pentru că acest grup al grupurilor
mafiote era atât de mare s-a impus crearea unor reguli care să ducă la devalizarea
țării cu pași mari și repezi.
Unii conducători au fost desemnați
responsabili cu furturile. Ei și-au luat numele popular de politicieni. Și-au
acordat imunitate ca să știe poporul că ei au dreptul de a fura.
Alți conducători au fost desemnați să țină
de șase celor responsabili cu furturile. Ei și-au luat numele popular de
militari. Ei fac să dispară probele, ei șterg urmele și tot ei îi scot din țară
pe cei urmăriți.
Alți conducători au fost desemnați să-i
absolve de orice vină pe cei responsabili cu furturile. Ei și-au luat numele
popular de magistrați. Ei sunt ultima portiță de scăpare a mafioților. Ei
trebuie să dea verdictul de nevinovăție tâlharilor și să se asigure că aceștia
vor rămâne cu averile furate.
Alți conducători au fost desemnați să
laude, să cânte și să le aducă osanale mafioților, folosindu-se de mass-media.
Mai mult, ei se ocupă și cu campaniile de manipulare a maselor.
Indiferent de categoria din care fac
parte, toți acești conducători trebuie să cotizeze în mod obligatoriu la
grupurile naționale mafiote, denumite pompos partide politice.
Pe lângă cotele parte care le revin din
ceea ce prăduiesc, conducătorii și-au acordat privilegii plătite direct din
bugetul țării: salarii babane, pensii speciale, scutiri de taxe și impozite și
multe altele.
Având acest sistem bine pus la punct, a
fost floare la ureche pentru conducători să devalizeze averea țării, să o
izoleze de bunăstare, să aducă în pragul sărăciei mulțimea și să determine
alungarea peste hotare a unui număr enorm de români.
Creșterea economică negativă a devenit programul
de subdezvoltare durabilă a țării.
Și toate acestea se datorează puterii…
puterii care corupe!