Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 1 iulie 2017

România iresponsabililor


Multor români le este frică: să gândească, să simtă, să dorească, să vorbească și să acționeze.
Este o frică care are o componentă personală și una socială.
D.p.d.v. personal, dorința de a duce o viață liniștită și de a nu face schimbări generează un zid protector care nu-l lasă pe individ să iasă din zona confortului psihologic.
D.p.d.v. social, dorința de a nu avea nici un fel de conflict și de a nu pierde ranguri îl transformă pe individ într-un cauciuc care poate lua orice formă socială în fața șefilor de ocazie.

„FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Frica îi paralizează pe majoritatea cetățenilor acestei țări. 
Non-acțiunea, non-kombat-ul și non-intervenționismul duc la o anihilare a personalității individului care se manifestă prin indiferență și/ sau preocupări puerile.

„INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Având sentimentul culpabilității determinat de propria indiferență, individul recurge la sublimul mecanism al uitării ca să-și mascheze neputința.

„UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. V. uita.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Desigur, individul trebuie să-și justifice din când în când comportamentul și față de semenii lui, și, ca atare, folosește scuza supremă a ignoranței.

„IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Pășind în fiecare zi pe treptele fricii, indiferenței, uitării și ignoranței, individul pavează drumul mizeriei sociale. 
Secretele pătrund în toate cotloanele societății și instaurează monștri în funcții de conducere.

„SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Monștrii se văd slăviți de indivizi și, ca atare, le vând acestora produsele expirate ale unei realități inexistente. 
Mitomania este răsplătită copios de indivizii slugarnici care o susțin fără rezerve.

„MITOMANÍE s. f. Boală mintală caracterizată prin nevoia patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa povești care le avantajează; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Slugoii de serviciu devin unelte ale monștrilor mitomani și participă cu convingere la procesul de manipulare a maselor.

„MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Monștrii și slugoii interpretează extraordinar piesa ipocriziei spre deliciul și delirul maselor.

„IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Încet dar sigur, monștrii, slugoii și masele pierd contactul cu realitatea, alunecând teribil pe panta schizofreniei.

„SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Toată lumea este legată cu lanțurile falsității, așa încât indivizii își pot rezolva nevoile personale și sociale doar prin intermediul unei otrăvi sociale puternice: mita.

„MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1. – Din sl. mito.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Distruse fiind toate valorile sociale, hoția apare drept virtute națională. 
Monștrii capătă și mai multă putere spre deliciul slugoilor debili mintal și spre disperarea maselor.

„HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. Fraudă. Hoț + suf. -ie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Indivizii cedează unul câte unul și, nepierzând nici o ocazie, își demonstrează lașitatea ori de câte ori au ocazia.

„LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Încet dar sigur, o competiție nedeclarată se instituie la nivelul întregii națiuni „Cine își poate trăda țara de cât mai multe ori?”

„TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. A fi neloial față de cineva sau de ceva. A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere (după da).”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ajunsă în punctul maxim al declinului, societatea este divizată și controlată de diferite grupuri mafiote denumite pompos: partide, organizații, societăți, uniuni, servicii, instituții etc. 
Aceste grupuri mafiote își apără cu orice preț interesele meschine. 
Cine nu respectă disciplina de grup este executat public prin distrugerea imaginii sociale.

„MÁFIE, (2) mafii, s. f. 1. (În forma Mafia) Organizație secretă siciliană, răspândită ulterior în SUA și în alte țări, care practică șantajul și asasinatul. 2. Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără cu orice preț interesele (meschine). [Acc. și: mafíe. Var. máfia s. f.] Din it. mafia.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Grupurile mafiote își definesc pompos interesele, numindu-le „proiect național” și/ sau „program de guvernare”. 
Cine nu crede în aceste documente prezentate sub formă de dogme este ars pe rug ca un eretic care și-a trădat secta: este șantajat și exclus din mafie.

„SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creștinism, islam, budism etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filosofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Societatea decade cu pași mari și repezi în hăul anarhiei.

„ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Pare că nu se mai poate face nimic și că totul are un aer de fatalism absolut.

„FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. Atitudinea omului fatalist. Din fr. fatalisme.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Sunt și bieți indivizi care mai așteaptă să vină cineva pe norii cerului ca să-i salveze de propria persoană și societate. 
Cred ei, în ignoranța lor, că izolarea și lipsa lor de responsabilitate va fi înlocuită de acțiunile planetare ale vreunui dumnezeu mântuitor.

„MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În religia creștină) A (se) curăța de păcate; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) a sfârși. ◊ Expr. (Refl.) A se mântui cu... = a muri. [Prez. ind. și: (2, 3) mấntui] – Din magh. menteni.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Neghiobilor, ce veți lăsa generațiilor viitoare?
Frică, indiferență, uitare, ignoranță…
Secret, mitomanie, manipulare, ipocrizie, schizofrenie…
Mită, hoție, lașitate, trădare…
Mafie, sectă…
Anarhie!

„NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Realitatea tulburătoare este că transformarea socială se va produce de jos în sus, atunci când o mare parte din indivizi vor avea curajul să-și asume propriul destin și să devină responsabili față de propria persoană și societate.

„ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

„RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)