Sărbătorile Pascale au o semnificație „deosebită” pentru români. Și când spun „deosebită” nu mă gândesc la „ceva profund cu semnificație adâncă”, ci la faptul că „fiecare înțelege ce vrea sau ce îl duce mintea”.
Sensul duhovnicesc se referă la „o
reînnoire spirituală în duhul lui Hristos”. Dar cum acest lucru îi depășește pe
cei mai mulți, aceștia preferă sensurile triviale, pământești și vulgare.
Dar cum se pregătesc românii pentru
sărbători?
Românii de rând „aleargă” mult înainte de
sărbători:
- își fac curat prin gospodărie că dă bine
prin vecini;
- cumpără multe chestii inutile ca să fie
„trendy”;
- „împletesc” multe sarmale pe care le
„înghesuie” în oale mari special cumpărate sau împrumutate pentru eveniment ca
să-și demonstreze importanța socială;
- încondeiază ouă cu inimioare și
cruciulițe, folosind culori cât mai țipătoare ca să le vadă bine preotul când
le sfințește;
- decorează păștile cu bombonuțe tari și
lucitoare ca să-și zdrobească dinții musafirii;
- își fac provizii de mâncare și băutură
așa ca și cum ar veni sfârșitul lumii;
- își garnisesc coșurile cu multe produse
cărnoase de la supermarket ca să fie sfințite în biserici;
- își cumpără lumânări parfumate pe care
le împopoțonează cu colectoare (frumos decupate din hârtie colorată) pentru
ceară ca să stârnească invidia celor din jur;
- își cumpără telefoane noi ca să se poată
fotografia din orice poziție;
- și mai nou, postează pe Facebook fotografii
pentru ca toți cei cunoscuți să dea „like-uri și share-uri”.
Românii importanți lucrează „din greu”
pentru comunitățile care i-au ales:
- împopoțonează localitățile cu ouă,
lumânări și iepurași sclipitori ca să-și arate grija față de concetățeni;
- pun căsuțe de lemn și beculețe prin
zonele centrale ale localităților ca să demonstreze că sunt mari păstrători ai
tradițiilor strămoșești;
- îi îndeamnă pe românii de rând să participe
la diferite activități electorale mascate ca „întâlniri duhovnicești” ca să-și
demonstreze „înțelepciunea”;
- lansează diferite „concursuri” ca să-i
vadă lumea că au o agendă bine pusă la punct;
- dau interviuri și anunțuri prin
mass-media prin care îndeamnă la „pace, lumină și iubire”, arătându-și măreția
sufletească;
- fac apel la cetățeni să-și ierte
aproapele politician care a furat, tâlhărit și trădat, demonstrând ce înseamnă „mila
creștină”.
Dar cum petrec românii sărbătorile?
Românii de rând își etalează mândria:
- merg la „Slujba de Înviere”, dând noroc
cu cât mai multă lume ca să fie bine marcat momentul;
- scanează mulțimea ca să vadă cine este
prezent la slujbă dintre cunoscuți;
- în timpul slujbei vorbesc mult la
telefon ca să demonstreze cât de ocupați sunt ei și ce sacrificii mari fac
venind la slujbă;
- au grijă ca lumânările și țigările să nu
se stingă ca să nu-și pună în pericol „mântuirea”;
- își etalează coșurile ticsite cu bucate
ca să crape de ciudă cunoscuții;
- mănâncă mult ca să ajungă primii la
„Unitatea de Primire Urgențe”;
- beau mult ca să aibă curaj să conducă cu
viteză prin gropile din carosabil.
Românii importanți își venerează aroganța
și disprețul:
- merg la „Slujba de Înviere” cu multă
„smerenie”, însoțiți fiind de cât mai multe camere de luat vederi ca să se știe
că sunt credincioși;
- își etalează podoabele de aur și
mașinile scumpe ca să le vadă Dumnezeu din ceruri și să crape de ciudă;
- mai aruncă câte un bănuț ici colo
cerșetorilor de profesie ca să vadă lumea cât de miloși sunt ei;
- dau sfaturi preoților unde să le fie
așezate jilțurile ca să poată urmări slujba așa ca pe un spectacol de teatru;
- țin prelegeri despre milă și dăruire în
locul preoților slujitori care îndeamnă credincioșii să voteze „leprele”;
- ciocnesc ouă cu românii de rând, asta
așa ca un privilegiu special acordat fraierilor;
- urmăresc concursuri de toacă și clopote,
slăvind o tradiție inexistentă;
- beau câte un păhărel ca să aibă spor la
horă;
- „vând” multe gogoși și ciuperci „electorale”
despre viitorul luminos al țării cu ei în frunte;
- li se acordă distincții bisericești și
li se cântă „Vrednic este!”.
E tare greu de sărbători dar, cu ajutorul
lui Dumnezeu, credincioșii „merg înainte”. Cu prost gust, kitsch, îmbuibare, nesimțire,
bădărănie, mândrie, aroganță și dispreț se „scurg” Sărbătorile Pascale. Și,
uite așa, nimeni nu s-a reînnoit duhovnicește ci, doar s-a îmbrăcat cu „mantia”
ipocriziei până la următoarele sărbători.
