România frământărilor

Societatea românească este plină de tulburări și neliniști. Degeaba se aude periodic un glas bolșevic care țipă în microfoane „Liniște ca să putem lucra!”. „Lucrul” la care se face referire este „distrugerea societății românești”. Iar cei care observă ce se întâmplă cu adevărat trebuie „tranchilizați” spre „liniștea” mafioților.

De ce sunt „neliniștiți” românii?

În principal, din cauza inechității sociale și, în mod secundar, de greutățile pe care le au de întâmpinat zi de zi.

Indiferent de poziția socială pe care o au, toți remarcă sau se lovesc de un sistem de inechități strigătoare la cer care macină statul românesc.

* Imunitatea parlamentară

E nemaipomenit să te consideri zeu și să fii deasupra legilor, putându-le încălca după bunul plac și după propriul interes.

* Legile salarizării unor bugetari

E frumos să fii privilegiat și să ți se calculeze salariul în funcție de salariul mediu pe economie și nu după salariul minim. Și e și mai frumos să beneficiezi de multe sporuri ascunse.

* Pensiile speciale

Oamenii speciali primesc pensii speciale, chiar dacă au fost implicați în activități reprobabile: crime împotriva umanității, torturi, distrugeri, omoruri, trădări etc.

* Funcții importante

Feluriți balameci și neaveniți sunt cocoțați în funcții de conducere, respectându-se cu strictețe criteriile: incompetenței, bănuțului, rudeniei și partidului.

* Șefii de instituții

Există în România concepția conform căreia șefii de instituții pot să facă ce vor ei și nu ce spune legea. Ca un fel de mici dictatori care taie și spânzură, având un fel de imunitate pentru toate prostioarele pe care le fac.

* Distribuirea bugetului

Există și zone speciale ale țării care beneficiază de mai mulți bani din buget, după cum doresc unii lideri politici. Că doar nu poate exista un algoritm clar și transparent pentru acest lucru.

* Licitații

De ce să se organizeze licitații pentru achiziția unor bunuri și servicii când ele pot fi atribuite direct de conducătorii instituțiilor de stat unor firme privilegiate? Că așa se pot îmbogăți și unii și alții.

* Nereguli financiare

E bine să dai șpagă partidului aflat la putere în zona în care ai afacerea pentru că așa poți scăpa de controalele organelor fiscale.

* Ascunderea profitului

Dacă ai o companie mare de ce să plătești statului impozite și taxe când poți să declari profit zero și să-ți ascunzi banii într-un paradis fiscal?

* Evaziunea fiscală

Ai bogăție mare la vedere: vile, mașini, terenuri, păduri, afaceri etc.? De ce să plătești impozite și taxe? Declari profitul zero că fiscul nu te întreabă cum ai acumulat averea.

* Justiția oarbă

E tare oarbă justiția din România cu torționarii, criminalii de la Revoluție, instigatorii de la mineriade și cu toți cei care au înfăptuit infracțiuni deosebit de grave. În schimb, justiția îi vede foarte bine pe cei care nu ți-au dat bon fiscal pentru legăturile de mărar vândute.

* Campanii mass media

Instituțiile mass media sunt „instituții de utilitate publică”. Mai ales când declanșează campanii de denigrare, manipulare și instigare la ură. Ca să nu mai vorbim de promovarea agresivă a nulităților și scursurilor sociale.

* Birocrația pilelor

Toți trebuie să stăm la cozi cu excepția oamenilor speciali care au funcții importante în stat și care sunt grăbiți să mai vândă o bucățică din țărișoară.

* Servicii de calitate

Cine nu are nevoie de educație și sănătate? Din această cauză au fost declarate „priorități naționale”, fiind subfinanțate și aduse în haos în mod deliberat. Doar așa vom putea avea generații neinstruite și bolnave. „Măreții conducători” ai României nu au grețuri deoarece își trimit beizadelele la studii în străinătate, bineînțeles cu banii furați din țară.

Nu ai cum să nu te cutremuri când vezi inechitățile sociale din România.

Nu ai cum să mai fii liniștit în legătură cu viitorul persoanelor și al țării.

Inechitatea socială generează neliniște socială. Iar dacă aceste lucruri continuă, tulburările, frământările și mișcările sociale sunt de neevitat.

„Măreților conducători de țară” realizați acest lucru?

România înduhovnicită

Sărbătorile Pascale au o semnificație „deosebită” pentru români. Și când spun „deosebită” nu mă gândesc la „ceva profund cu semnificație adâncă”, ci la faptul că „fiecare înțelege ce vrea sau ce îl duce mintea”.

Sensul duhovnicesc se referă la „o reînnoire spirituală în duhul lui Hristos”. Dar cum acest lucru îi depășește pe cei mai mulți, aceștia preferă sensurile triviale, pământești și vulgare.

Dar cum se pregătesc românii pentru sărbători?

Românii de rând „aleargă” mult înainte de sărbători:

- își fac curat prin gospodărie că dă bine prin vecini;

- cumpără multe chestii inutile ca să fie „trendy”;

- „împletesc” multe sarmale pe care le „înghesuie” în oale mari special cumpărate sau împrumutate pentru eveniment ca să-și demonstreze importanța socială;

- încondeiază ouă cu inimioare și cruciulițe, folosind culori cât mai țipătoare ca să le vadă bine preotul când le sfințește;

- decorează păștile cu bombonuțe tari și lucitoare ca să-și zdrobească dinții musafirii;

- își fac provizii de mâncare și băutură așa ca și cum ar veni sfârșitul lumii;

- își garnisesc coșurile cu multe produse cărnoase de la supermarket ca să fie sfințite în biserici;

- își cumpără lumânări parfumate pe care le împopoțonează cu colectoare (frumos decupate din hârtie colorată) pentru ceară ca să stârnească invidia celor din jur;

- își cumpără telefoane noi ca să se poată fotografia din orice poziție;

- și mai nou, postează pe Facebook fotografii pentru ca toți cei cunoscuți să dea „like-uri și share-uri”.

Românii importanți lucrează „din greu” pentru comunitățile care i-au ales:

- împopoțonează localitățile cu ouă, lumânări și iepurași sclipitori ca să-și arate grija față de concetățeni;

- pun căsuțe de lemn și beculețe prin zonele centrale ale localităților ca să demonstreze că sunt mari păstrători ai tradițiilor strămoșești;

- îi îndeamnă pe românii de rând să participe la diferite activități electorale mascate ca „întâlniri duhovnicești” ca să-și demonstreze „înțelepciunea”;

- lansează diferite „concursuri” ca să-i vadă lumea că au o agendă bine pusă la punct;

- dau interviuri și anunțuri prin mass-media prin care îndeamnă la „pace, lumină și iubire”, arătându-și măreția sufletească;

- fac apel la cetățeni să-și ierte aproapele politician care a furat, tâlhărit și trădat, demonstrând ce înseamnă „mila creștină”.

Dar cum petrec românii sărbătorile?

Românii de rând își etalează mândria:

- merg la „Slujba de Înviere”, dând noroc cu cât mai multă lume ca să fie bine marcat momentul;

- scanează mulțimea ca să vadă cine este prezent la slujbă dintre cunoscuți;

- în timpul slujbei vorbesc mult la telefon ca să demonstreze cât de ocupați sunt ei și ce sacrificii mari fac venind la slujbă;

- au grijă ca lumânările și țigările să nu se stingă ca să nu-și pună în pericol „mântuirea”;

- își etalează coșurile ticsite cu bucate ca să crape de ciudă cunoscuții;

- mănâncă mult ca să ajungă primii la „Unitatea de Primire Urgențe”;

- beau mult ca să aibă curaj să conducă cu viteză prin gropile din carosabil.

Românii importanți își venerează aroganța și disprețul:

- merg la „Slujba de Înviere” cu multă „smerenie”, însoțiți fiind de cât mai multe camere de luat vederi ca să se știe că sunt credincioși;

- își etalează podoabele de aur și mașinile scumpe ca să le vadă Dumnezeu din ceruri și să crape de ciudă;

- mai aruncă câte un bănuț ici colo cerșetorilor de profesie ca să vadă lumea cât de miloși sunt ei;

- dau sfaturi preoților unde să le fie așezate jilțurile ca să poată urmări slujba așa ca pe un spectacol de teatru;

- țin prelegeri despre milă și dăruire în locul preoților slujitori care îndeamnă credincioșii să voteze „leprele”;

- ciocnesc ouă cu românii de rând, asta așa ca un privilegiu special acordat fraierilor;

- urmăresc concursuri de toacă și clopote, slăvind o tradiție inexistentă;

- beau câte un păhărel ca să aibă spor la horă;

- „vând” multe gogoși și ciuperci „electorale” despre viitorul luminos al țării cu ei în frunte;

- li se acordă distincții bisericești și li se cântă „Vrednic este!”.

E tare greu de sărbători dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, credincioșii „merg înainte”. Cu prost gust, kitsch, îmbuibare, nesimțire, bădărănie, mândrie, aroganță și dispreț se „scurg” Sărbătorile Pascale. Și, uite așa, nimeni nu s-a reînnoit duhovnicește ci, doar s-a îmbrăcat cu „mantia” ipocriziei până la următoarele sărbători.