Orice țară este ca o ființă care se naște, se dezvoltă și pune la dispoziția cetățenilor ei condiții de trai decente și de împlinire personală.
Cu alte cuvinte, orice țară cu pretenții
minime ar trebui să aibă un proiect de dezvoltare durabilă pentru o perioadă de
30 de ani (perioada formării unei noi generații). Acest proiect trebuie să
cuprindă obiective clare și precise pentru toate domeniile de activitate care
să fie urmărite și duse la îndeplinire de diverși specialiști. Proiectul ar
trebui revizuit cel puțin o dată la 5 ani pentru a putea fi actualizat în
conformitate cu realitățile sociale și progresul tehnologic.
Dacă ne uităm la România, din perspectiva
mai sus menționată, constatăm că nu există nici un proiect, nici un obiectiv,
nici un plan de acțiune.
„Las-o bă, că merge așa!” este sloganul
național urmat de toți românii.
Debusolarea, neimplicarea, non acțiunea,
nepăsarea, indolența, incoerența sunt atribute în vogă pentru o societate
aflată în delirul anarhiei.
Și cum ar putea fi altfel când liderii
naționali și-au uitat până și menirea de bază?
Vedem cum foști demnitari ai statului
român (președinți și prim-miniștri) care cândva își arogau dreptul de a face o
societate mai bună, au decăzut moral atât de mult încât cerșesc de la diverse
grupuri politico-mafiote funcții și sinecuri care să le îndulcească traiul lor de
viermi naționali.
Vedem cum vlădici care ar trebui să se
ocupe de mântuirea sufletelor credincioșilor își risipesc energia în a acumula
averi necurate, cerând terenuri, păduri, imobile și redevențe pe care nu le
merită. Iar ca disprețul lor să fie și mai mare față de opincile țării,
abandonează credința strămoșească, semnează înțelegeri oculte și alungă oamenii
demni din propria biserică.
Vedem cum diverși legiuitori ai țării
devin nelegiuiți prin modul în care dau tot felul de legi strâmbe cu dedicație.
Iar prin discursurile lor arogante ne anunță cu mârlănie că tâlhăria și crima
au devenit valori naționale care trebuie apărate prin lege.
Vedem cum guvernanții distribuie bugetul
țării după propriile pofte și necesități personale, în virtutea principiului
unic în lume „cine câștigă alegerile are dreptul să fure”.
Vedem cum instanțe supreme, uitând de
interpretarea corectă a legilor și a limbii române, dau decizii judecătorești
contrarii bunului simț, practicii juridice și propriilor decizii.
Vedem cum academicieni cu multe pretenții
dar cu realizări minuscule și-au abandonat domeniile de cercetare și se ocupă
cu distrugerea celor care vor să realizeze ceva. Mai mult, declarațiile lor
semnate în spirit de turmă slăvesc impostura, corupția și alienarea socială.
Vedem cum profesori universitari au
transformat formarea inițială și continuă într-o afacere de tip capcană în care
au căzut ei înșiși. Prin acest sistem, fel de fel de non valori, lichele și
piloși au dobândit grade universitare și au ajuns formatori, concurând de la
egal la egal cu cei care își merită titlurile.
Vedem cum militari de rang superior au
abandonat securitatea țării la care s-au angajat prin jurăminte când erau
tineri și plini de idealuri nobile. Tot ce-i mai interesează sunt steluțele în
plus, eghileții și pensiile speciale pentru non combat.
Vedem cum bancheri naționali slujesc
interesele străinilor, subjugând un popor prin deciziile lor financiare josnice
și trădătoare.
Vedem cum lideri naționali de sindicat în
loc să apere și să promoveze interesele colegilor de breaslă, ling politicieni
corupți în speranța că vor prinde un loc eligibil pe liste ale nerușinării naționale.
Și oamenii de rând își au „meritul” lor în
acest circ național.
Unii se ghidează după principiul „lovește
și fugi”.
Alții stau cu mâna întinsă toată ziulica
după pomeni și ajutoare.
Unii se cred superiori doar pentru că s-au
născut într-o anumită regiune a țării și promovează dezbinarea.
Alții se înjosesc pentru ceva moaște și agheasmă.
Unii umblă după mici aranjamente și
funcții cu capul plecat să nu fie loviți de șeful supărat.
Alții se izolează în micul lor rai,
neînțelegând situația generală.
Restul sunt oameni potriviți pe locuri
nepotrivite.
Iar pușcăriașii desfășoară „activități
misionar-religioase și
social-caritabile” ca să-și micșoreze pedeapsa.
Cu alte cuvinte, oamenii de rând vor shaorma
cu de toate și manele pentru toți.
Culmea este că albinele au descoperit ce
înseamnă să ai un plan și cum îl poți duce la îndeplinire prin disciplină și
ordine.
Ar trebui să învățăm de la ele aceste
lucruri, că tot ne place nouă mierea de albine și, mai mult, clamăm cu mândrie
că suntem un popor credincios (în realitate superstițios – dar asta este altă
poveste).
