Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 1 iulie 2017

România iresponsabililor


Multor români le este frică: să gândească, să simtă, să dorească, să vorbească și să acționeze.
Este o frică care are o componentă personală și una socială.
D.p.d.v. personal, dorința de a duce o viață liniștită și de a nu face schimbări generează un zid protector care nu-l lasă pe individ să iasă din zona confortului psihologic.
D.p.d.v. social, dorința de a nu avea nici un fel de conflict și de a nu pierde ranguri îl transformă pe individ într-un cauciuc care poate lua orice formă socială în fața șefilor de ocazie.

„FRÍCĂ s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nicio) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Frica îi paralizează pe majoritatea cetățenilor acestei țări. 
Non-acțiunea, non-kombat-ul și non-intervenționismul duc la o anihilare a personalității individului care se manifestă prin indiferență și/ sau preocupări puerile.

„INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Având sentimentul culpabilității determinat de propria indiferență, individul recurge la sublimul mecanism al uitării ca să-și mascheze neputința.

„UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și (mai) aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. Rătăcire morală. 2. Fig. Neființă, neant. V. uita.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Desigur, individul trebuie să-și justifice din când în când comportamentul și față de semenii lui, și, ca atare, folosește scuza supremă a ignoranței.

„IGNORÁNȚĂ s. f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. – Din fr. ignorance.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Pășind în fiecare zi pe treptele fricii, indiferenței, uitării și ignoranței, individul pavează drumul mizeriei sociale. 
Secretele pătrund în toate cotloanele societății și instaurează monștri în funcții de conducere.

„SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; confidențial. Tratative secrete. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Agent secret = persoană cu misiune secretă de informare în domeniul politic, economic sau al criminalității. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele fundamentale ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este pedepsită penal. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Monștrii se văd slăviți de indivizi și, ca atare, le vând acestora produsele expirate ale unei realități inexistente. 
Mitomania este răsplătită copios de indivizii slugarnici care o susțin fără rezerve.

„MITOMANÍE s. f. Boală mintală caracterizată prin nevoia patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa povești care le avantajează; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Slugoii de serviciu devin unelte ale monștrilor mitomani și participă cu convingere la procesul de manipulare a maselor.

„MANIPULÁRE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Monștrii și slugoii interpretează extraordinar piesa ipocriziei spre deliciul și delirul maselor.

„IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Încet dar sigur, monștrii, slugoii și masele pierd contactul cu realitatea, alunecând teribil pe panta schizofreniei.

„SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Toată lumea este legată cu lanțurile falsității, așa încât indivizii își pot rezolva nevoile personale și sociale doar prin intermediul unei otrăvi sociale puternice: mita.

„MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1. – Din sl. mito.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Distruse fiind toate valorile sociale, hoția apare drept virtute națională. 
Monștrii capătă și mai multă putere spre deliciul slugoilor debili mintal și spre disperarea maselor.

„HOȚÍE, hoții, s. f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârșită de hoț, furt, furtișag. Fraudă. Hoț + suf. -ie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Indivizii cedează unul câte unul și, nepierzând nici o ocazie, își demonstrează lașitatea ori de câte ori au ocazia.

„LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Încet dar sigur, o competiție nedeclarată se instituie la nivelul întregii națiuni „Cine își poate trăda țara de cât mai multe ori?”

„TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. A fi neloial față de cineva sau de ceva. A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere (după da).”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ajunsă în punctul maxim al declinului, societatea este divizată și controlată de diferite grupuri mafiote denumite pompos: partide, organizații, societăți, uniuni, servicii, instituții etc. 
Aceste grupuri mafiote își apără cu orice preț interesele meschine. 
Cine nu respectă disciplina de grup este executat public prin distrugerea imaginii sociale.

„MÁFIE, (2) mafii, s. f. 1. (În forma Mafia) Organizație secretă siciliană, răspândită ulterior în SUA și în alte țări, care practică șantajul și asasinatul. 2. Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără cu orice preț interesele (meschine). [Acc. și: mafíe. Var. máfia s. f.] Din it. mafia.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Grupurile mafiote își definesc pompos interesele, numindu-le „proiect național” și/ sau „program de guvernare”. 
Cine nu crede în aceste documente prezentate sub formă de dogme este ars pe rug ca un eretic care și-a trădat secta: este șantajat și exclus din mafie.

„SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creștinism, islam, budism etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filosofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Societatea decade cu pași mari și repezi în hăul anarhiei.

„ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Pare că nu se mai poate face nimic și că totul are un aer de fatalism absolut.

„FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. Atitudinea omului fatalist. Din fr. fatalisme.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Sunt și bieți indivizi care mai așteaptă să vină cineva pe norii cerului ca să-i salveze de propria persoană și societate. 
Cred ei, în ignoranța lor, că izolarea și lipsa lor de responsabilitate va fi înlocuită de acțiunile planetare ale vreunui dumnezeu mântuitor.

„MÂNTUÍ, (1, 4) mấntui, (2, 3) mântuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În religia creștină) A (se) curăța de păcate; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) a sfârși. ◊ Expr. (Refl.) A se mântui cu... = a muri. [Prez. ind. și: (2, 3) mấntui] – Din magh. menteni.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Neghiobilor, ce veți lăsa generațiilor viitoare?
Frică, indiferență, uitare, ignoranță…
Secret, mitomanie, manipulare, ipocrizie, schizofrenie…
Mită, hoție, lașitate, trădare…
Mafie, sectă…
Anarhie!

„NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Realitatea tulburătoare este că transformarea socială se va produce de jos în sus, atunci când o mare parte din indivizi vor avea curajul să-și asume propriul destin și să devină responsabili față de propria persoană și societate.

„ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

„RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.”
Sursa DEX '09 - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

duminică, 9 aprilie 2017

România frământărilor


Societatea românească este plină de tulburări și neliniști. Degeaba se aude periodic un glas bolșevic care țipă în microfoane „Liniște ca să putem lucra!”. „Lucrul” la care se face referire este „distrugerea societății românești”. Iar cei care observă ce se întâmplă cu adevărat trebuie „tranchilizați” spre „liniștea” mafioților.

De ce sunt „neliniștiți” românii?
În principal, din cauza inechității sociale și, în mod secundar, de greutățile pe care le au de întâmpinat zi de zi.

Indiferent de poziția socială pe care o au, toți remarcă sau se lovesc de un sistem de inechități strigătoare la cer care macină statul românesc.

* Imunitatea parlamentară
E nemaipomenit să te consideri zeu și să fii deasupra legilor, putându-le încălca după bunul plac și după propriul interes.

* Legile salarizării unor bugetari
E frumos să fii privilegiat și să ți se calculeze salariul în funcție de salariul mediu pe economie și nu după salariul minim. Și e și mai frumos să beneficiezi de multe sporuri ascunse.

* Pensiile speciale
Oamenii speciali primesc pensii speciale, chiar dacă au fost implicați în activități reprobabile: crime împotriva umanității, torturi, distrugeri, omoruri, trădări etc.

* Funcții importante
Feluriți balameci și neaveniți sunt cocoțați în funcții de conducere, respectându-se cu strictețe criteriile: incompetenței, bănuțului, rudeniei și partidului.

* Șefii de instituții
Există în România concepția conform căreia șefii de instituții pot să facă ce vor ei și nu ce spune legea. Ca un fel de mici dictatori care taie și spânzură, având un fel de imunitate pentru toate prostioarele pe care le fac.

* Distribuirea bugetului
Există și zone speciale ale țării care beneficiază de mai mulți bani din buget, după cum doresc unii lideri politici. Că doar nu poate exista un algoritm clar și transparent pentru acest lucru.

* Licitații
De ce să se organizeze licitații pentru achiziția unor bunuri și servicii când ele pot fi atribuite direct de conducătorii instituțiilor de stat unor firme privilegiate? Că așa se pot îmbogăți și unii și alții.

* Nereguli financiare
E bine să dai șpagă partidului aflat la putere în zona în care ai afacerea pentru că așa poți scăpa de controalele organelor fiscale.

* Ascunderea profitului
Dacă ai o companie mare de ce să plătești statului impozite și taxe când poți să declari profit zero și să-ți ascunzi banii într-un paradis fiscal?

* Evaziunea fiscală
Ai bogăție mare la vedere: vile, mașini, terenuri, păduri, afaceri etc.? De ce să plătești impozite și taxe? Declari profitul zero că fiscul nu te întreabă cum ai acumulat averea.

* Justiția oarbă
E tare oarbă justiția din România cu torționarii, criminalii de la Revoluție, instigatorii de la mineriade și cu toți cei care au înfăptuit infracțiuni deosebit de grave. În schimb, justiția îi vede foarte bine pe cei care nu ți-au dat bon fiscal pentru legăturile de mărar vândute.

* Campanii mass media
Instituțiile mass media sunt „instituții de utilitate publică”. Mai ales când declanșează campanii de denigrare, manipulare și instigare la ură. Ca să nu mai vorbim de promovarea agresivă a nulităților și scursurilor sociale.

* Birocrația pilelor
Toți trebuie să stăm la cozi cu excepția oamenilor speciali care au funcții importante în stat și care sunt grăbiți să mai vândă o bucățică din țărișoară.

* Servicii de calitate
Cine nu are nevoie de educație și sănătate? Din această cauză au fost declarate „priorități naționale”, fiind subfinanțate și aduse în haos în mod deliberat. Doar așa vom putea avea generații neinstruite și bolnave. „Măreții conducători” ai României nu au grețuri deoarece își trimit beizadelele la studii în străinătate, bineînțeles cu banii furați din țară.

Nu ai cum să nu te cutremuri când vezi inechitățile sociale din România.
Nu ai cum să mai fii liniștit în legătură cu viitorul persoanelor și al țării.

Inechitatea socială generează neliniște socială. Iar dacă aceste lucruri continuă, tulburările, frământările și mișcările sociale sunt de neevitat.
„Măreților conducători de țară” realizați acest lucru?

vineri, 7 aprilie 2017

România înduhovnicită


Sărbătorile Pascale au o semnificație „deosebită” pentru români. Și când spun „deosebită” nu mă gândesc la „ceva profund cu semnificație adâncă”, ci la faptul că „fiecare înțelege ce vrea sau ce îl duce mintea”.

Sensul duhovnicesc se referă la „o reînnoire spirituală în duhul lui Hristos”. Dar cum acest lucru îi depășește pe cei mai mulți, aceștia preferă sensurile triviale, pământești și vulgare.

Dar cum se pregătesc românii pentru sărbători?

Românii de rând „aleargă” mult înainte de sărbători:
- își fac curat prin gospodărie că dă bine prin vecini;
- cumpără multe chestii inutile ca să fie „trendy”;
- „împletesc” multe sarmale pe care le „înghesuie” în oale mari special cumpărate sau împrumutate pentru eveniment ca să-și demonstreze importanța socială;
- încondeiază ouă cu inimioare și cruciulițe, folosind culori cât mai țipătoare ca să le vadă bine preotul când le sfințește;
- decorează păștile cu bombonuțe tari și lucitoare ca să-și zdrobească dinții musafirii;
- își fac provizii de mâncare și băutură așa ca și cum ar veni sfârșitul lumii;
- își garnisesc coșurile cu multe produse cărnoase de la supermarket ca să fie sfințite în biserici;
- își cumpără lumânări parfumate pe care le împopoțonează cu colectoare (frumos decupate din hârtie colorată) pentru ceară ca să stârnească invidia celor din jur;
- își cumpără telefoane noi ca să se poată fotografia din orice poziție;
- și mai nou, postează pe Facebook fotografii pentru ca toți cei cunoscuți să dea „like-uri și share-uri”.

Românii importanți lucrează „din greu” pentru comunitățile care i-au ales:
- împopoțonează localitățile cu ouă, lumânări și iepurași sclipitori ca să-și arate grija față de concetățeni;
- pun căsuțe de lemn și beculețe prin zonele centrale ale localităților ca să demonstreze că sunt mari păstrători ai tradițiilor strămoșești;
- îi îndeamnă pe românii de rând să participe la diferite activități electorale mascate ca „întâlniri duhovnicești” ca să-și demonstreze „înțelepciunea”;
- lansează diferite „concursuri” ca să-i vadă lumea că au o agendă bine pusă la punct;
- dau interviuri și anunțuri prin mass-media prin care îndeamnă la „pace, lumină și iubire”, arătându-și măreția sufletească;
- fac apel la cetățeni să-și ierte aproapele politician care a furat, tâlhărit și trădat, demonstrând ce înseamnă „mila creștină”.

Dar cum petrec românii sărbătorile?

Românii de rând își etalează mândria:
- merg la „Slujba de Înviere”, dând noroc cu cât mai multă lume ca să fie bine marcat momentul;
- scanează mulțimea ca să vadă cine este prezent la slujbă dintre cunoscuți;
- în timpul slujbei vorbesc mult la telefon ca să demonstreze cât de ocupați sunt ei și ce sacrificii mari fac venind la slujbă;
- au grijă ca lumânările și țigările să nu se stingă ca să nu-și pună în pericol „mântuirea”;
- își etalează coșurile ticsite cu bucate ca să crape de ciudă cunoscuții;
- mănâncă mult ca să ajungă primii la „Unitatea de Primire Urgențe”;
- beau mult ca să aibă curaj să conducă cu viteză prin gropile din carosabil.

Românii importanți își venerează aroganța și disprețul:
- merg la „Slujba de Înviere” cu multă „smerenie”, însoțiți fiind de cât mai multe camere de luat vederi ca să se știe că sunt credincioși;
- își etalează podoabele de aur și mașinile scumpe ca să le vadă Dumnezeu din ceruri și să crape de ciudă;
- mai aruncă câte un bănuț ici colo cerșetorilor de profesie ca să vadă lumea cât de miloși sunt ei;
- dau sfaturi preoților unde să le fie așezate jilțurile ca să poată urmări slujba așa ca pe un spectacol de teatru;
- țin prelegeri despre milă și dăruire în locul preoților slujitori care îndeamnă credincioșii să voteze „leprele”;
- ciocnesc ouă cu românii de rând, asta așa ca un privilegiu special acordat fraierilor;
- urmăresc concursuri de toacă și clopote, slăvind o tradiție inexistentă;
- beau câte un păhărel ca să aibă spor la horă;
- „vând” multe gogoși și ciuperci „electorale” despre viitorul luminos al țării cu ei în frunte;
- li se acordă distincții bisericești și li se cântă „Vrednic este!”.

E tare greu de sărbători dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, credincioșii „merg înainte”. Cu prost gust, kitsch, îmbuibare, nesimțire, bădărănie, mândrie, aroganță și dispreț se „scurg” Sărbătorile Pascale. Și, uite așa, nimeni nu s-a reînnoit duhovnicește ci, doar s-a îmbrăcat cu „mantia” ipocriziei până la următoarele sărbători.

marți, 14 martie 2017

România momită



Geografic, România se află în centrul Europei care ține de la Oceanul Atlantic până la Munții Urali.
Politic, România se află în centrul Europei între interesele Vestului și Estului.
Practic, România este câmpul de bătălie al unui război informatic cumplit purtat de vestici și estici.

S-au conturat și două direcții de gândire: raționalismul occidental și misticismul oriental.
 În fapt, ideologii care au părțile lor atractive și neatractive.
Pe scurt: pragmatismul, materialismul și hedonismul vestic se opune contemplativismului, idealismului și puritanismului estic.
Aceste ideologii puse la punct de „Think thank-uri” sunt aplicate la extrem și ca atare au efecte devastatoare pentru România.

Cine pune în practică aceste ideologii?
Serviciile secrete (din Vest prin miliardari și cele din Est prin oligarhi) finanțează asociații, organizații,  instituții media, precum și divizii de troli, postaci și manipulatori.
Și vesticii și esticii încearcă să direcționeze atenția și simpatiile românilor într-o direcție sau alta.

Cum sunt recrutați românii?
Pe două parale… că românii se vând ieftin și lucrează eficient împotriva propriilor concetățeni.
Trădătorii, numiți pompos adepți, propagandiști sau activiști sunt repede spălați pe creier cu idei ieftine în numele modernismului .

Ce bonusuri sunt oferite românilor recrutați?
Vestul oferă burse de studii cu îndoctrinări la pachet, Estul oferă promisiuni de mântuire sub lumina roșie care ar veni de la a treia Romă.

Cum lucrează românii vânduți?
Prin denigrarea zilnică a valorilor naționale.
Instituții media și politicieni varsă periodic zoaiele propagandei vestice sau estice, distrugând orice urmă de simț al valorilor naționale și orice acțiune de tip civic patriotic.
Mai mult, diferite grupuri de români sunt incitate împotriva altora, respectându-se directiva „divide et impera”.

Ce se dorește de la românii obișnuiți?
Vestul vede în România o mare piață de desfacere a produselor, iar Estul visează la o Rusie care să se întindă de la Munții Carpați până la Oceanul Pacific.
Și unii și alții îi vor pe români ca mână de lucru ieftină.

Care este de fapt miza centrală?
Cel mai important lucru urmărit de Vest și Est este neantizarea și pierderea identității naționale a românilor, adică zombificarea populației. Transformarea ei într-o masă amorfă de executanți docili, buni de folosit la orice este nevoie.

Cum se implementează acest lucru?
Prin distrugerea sistematică a sistemelor de educație și sănătate. Dacă oamenii sunt neinstruiți și bolnavi poți să faci ce vrei cu ei.

Acum înțelegeți de ce educația națională, deși clamată în documentele oficiale ca prioritate națională, este distrusă sistematic de politicienii corupți? Și de ce profesorii sunt denigrați după un plan bine pus la punct?

O persoană care nu mai are respect față de proprii profesori ar mai putea avea respect față de altcineva sau altceva?
Ce mai reprezintă o societate în care nu există nici un sistem de valori?